Stau cu privirea atintita spre geam, spre strada plina cu fel de fel de oameni indepartandu-se in toate directiile posibile, unii grabiti, altii mai relaxati, unii mai in varsta, altii mai tineri.Tot privindu-i timp de mai bine de o ora, am remarcat un lucru care pe mine sincer, m-a intristat. Toti mergeau glont spre un anumit loc, toti cu privirile in jos, toti absenti in drumul lor, niciun zambet schitat pe parcurs, cel mult o privire acra ,poate , aruncata pe furis si cu iuteala asupra persoanei de langa.Toti erau atat de afundati in propriile ganduri, atat de grabiti cu fiecare pas facut, atat de ...nefericiti.
Unde sunt oamenii care isi mai ridicau privirea sprea albastrul intens al cerului proaspat iesit de sub nori si se bucurau?Oamenii care se oboseau sa admire pana si micutii porumbei neinsemnati care le treceau pe langa picioare?Oamenii care isi afisau zambetul fara nici un motiv pe strada si ne mai indulceau zilele?
Oare atat de absenti am devenit in fuga noastra continua si inutila, incat am uitat sa mai zambim, sa mai fim fericiti?Mai putem fi numiti oameni oare?Unde ne-am dus in graba noastra?caci se pare ca ne-am lasat umanitatea cu mult in urma.
Haideti sa mai si stam pe loc,sa tragem o gura de aer buna si sa mai ridicam privirea in sus , sa ne uitam in jur si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.Haideti sa mergem pe strada zambind din toata inima.Multi poate te vor considera nebun, dar cei care vor trebui sa inteleaga , vor intelege si te vor lua drept exemplu.Pentru o lume mai fericita, imparte un zambet cu cineva total necunoscut in drumul tau, iti vei multumi singur, mai tarziu, cand si tu la randul tau vei primi unul inapoi, cand poate ,vei avea nevoie.
Unde sunt oamenii care isi mai ridicau privirea sprea albastrul intens al cerului proaspat iesit de sub nori si se bucurau?Oamenii care se oboseau sa admire pana si micutii porumbei neinsemnati care le treceau pe langa picioare?Oamenii care isi afisau zambetul fara nici un motiv pe strada si ne mai indulceau zilele?
Oare atat de absenti am devenit in fuga noastra continua si inutila, incat am uitat sa mai zambim, sa mai fim fericiti?Mai putem fi numiti oameni oare?Unde ne-am dus in graba noastra?caci se pare ca ne-am lasat umanitatea cu mult in urma.
Haideti sa mai si stam pe loc,sa tragem o gura de aer buna si sa mai ridicam privirea in sus , sa ne uitam in jur si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.Haideti sa mergem pe strada zambind din toata inima.Multi poate te vor considera nebun, dar cei care vor trebui sa inteleaga , vor intelege si te vor lua drept exemplu.Pentru o lume mai fericita, imparte un zambet cu cineva total necunoscut in drumul tau, iti vei multumi singur, mai tarziu, cand si tu la randul tau vei primi unul inapoi, cand poate ,vei avea nevoie.